Treceți la conținutul principal

Departe de ochii lumii! ©

Cand ajungem acasa si inchidem usa, ramanem doar noi cu...noi si toate ale noastre asa cum le-am adunat de prin drumurile noastre, cu tot bagajul vietii noastre de care nu ne putem desparti si pe care nu-l putem depozita la usa cum facem cu o valiza! 
Si...inchidem usa!
Cand am inchis usa ramanem departe de ochii lumii, cei adevarati, dezgoliti de masti si interese, dezgoliti de aparente, dincolo de ziduri. 
"Cine sunt eu?" - este intrebarea pentru care pierdem atat de mult timp si ne implicam emotional si sentimental in cautarea raspunsurilor incat uitam, de cele mai multe ori, cine suntem si ce este mai important. Linistea care se asterne cand inchidem usa ne forteaza sa ne bagam in seama, ne inghioteste si chiar nu ne da pace. Oricat de mult vrem sa fugim, acest lucru este imposibil. Prin urmare avem nevoie de sinceritate, onestitate si fara jena. Doar noi cu noi! Linistiti, relaxati si impacati.  
Fara minciuni, fara pacaleli, fara ocolisuri, fara resentimente. Intotdeauna cu dragoste, detasare si liniste. 
De cate ori ne-am facut timp pentru noi? Noi, cei din interior, unde am strans in sertarase lumi intregi prin gandurile, trairile si emotiile noastre! Nu, noi, cei din exterior unde ne-am construit o imagine satisfacatoare pentru a-i impresiona pe ceilalti si descoperim la un moment dat ca ne invartim in aceeasi lume si pe aceleasi carari. De fapt, pe cine pacalim?! 
Imagine satisfacatoare avem numai in momentul in care incepem sa ne cunoastem, sa ne acceptam, sa ne iertam si sa ne iubim cu adevarat. Sa dam la o parte ce nu ne face bine, sa dam la o parte acele segmente din trecut care inca ne mai tin pe loc sau ne bantuie fiecare zi pentru a incepe sa descoperim fiinta frumoasa care suntem. Toti suntem frumosi, insa ne uratim cu voie sau fara voie, de multe ori lasandu-i pe ceilalti sa lucreze la imaginea si interiorul nostru. 
Sa oprim asta, sa-i "concediem" pe ceilalti si sa incepem singuri lucrul la noi, cu norma intreaga. Nu altcineva va sti acest lucru mai bine decat noi. Sa fim vigilenti cu ce acceptam, iubim si traim, pentru ca face parte din acest proiect amplu al sufletului si vietii noastre. Nu ne obliga nimeni sa acceptam ce ne face rau si nu este necesar sa multumim pe toti si nici sa avem o imagine "slefuita" pentru fiecare, doar pentru ca asa ne dicteaza Egoul nostru. Mandria si orgoliul nu au ce cauta in acest proiect, la fel cum nici minciuna nu-si are vreun loc. Lucram pentru noi si cu noi, iar acest proiect implica munca sustinuta, fara bombardari din exterior. Nimeni nu stie ce este bine pentru noi, cum nici noi nu stim ce este bine pentru altcineva. Eliminati negativul si faceti loc pozitivului.
De aceea este util sa lucram cu noi departe de ochii lumii, pentru ca nu exista nimeni si nimic care sa ne disturbe sau sa ne distorsioneze realitatea interioara in lucrul sincer si curat cu noi. 
Avem nevoie de ajutor, il cautam! Avem nevoie de timp, ne oferim timp! Avem nevoie de intelegere, ne oferim intelegere! 
Important este sa nu exageram cu nimic cand este vorba de noi, totul are un sens si chiar o limita care implica fericirea, sanatatea, iubirea, bunastarea si viata noastra! Nimic nu are pret cand este vorba de fericirea noastra!
Exista, totusi, o limita si aceasta este TIMPUL! Timpul care ne grabeste si, cumva, da tonul executiei.
Sa ne punem intrebari pentru absolut tot ce nu merge sau nu a mers sau persista sa nu mearga si sa incepem sa cautam raspunsuri chiar daca acelea nu ne plac. Sa fim consecventi. Nu abandonam si nu renuntam, pentru ca o va face altcineva in locul nostru si nu o va face bine niciodata. 
Pas cu pas, asa cum am intrat in viata, asa cum am inceput sa mergem, sa mancam, sa vorbim, sa invatam etc., chiar daca unele nu ne sunt bune sau nu ne-au fost. 
Nu-i nimic, sunt experientele noastre!
Momentele acelea cand suntem multumiti si fericiti nu se compara cu absolut nimic. 

Asa-i?!

Cu drag, 
pentru sufletul si viata noastra


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cei 7 ani de-acasă

O expresie folosită atât de des și în exces, încât cred că începe să-și piardă din sensul ei adevărat. Dar care este sensul adevărat?  De cele mai multe ori auzim folosindu-se expresia de către cei mai în vârstă decât noi, nemulțumiți de o anume atitudine și făcând referire în mod strict la respectul pe care ar fi trebuit să-l primească, în funcție de o situație anume.  Dar ce înseamnă mai exact cei 7 ani de acasă? Pentru că, în mod sigur, înseamnă mult mai mult decât acel respect la care se face referire.  Vouă ce va evocă atunci când auziți făcându-se referire la cei 7 ani de acasă? Presupun că aproape imediat și fără să vreți se declanșează pe ecranul mintii filmul copilăriei voastre, cu diverse scene împreună cu persoane care au făcut parte, implicit, din aceste amintiri.  Cei 7 ani de acasă înseamnă de fapt, acei ani pe care i-am petrecut până a pleca la școală, iar de cei 7 ani sunt, de cele mai multe ori responsabili părinții. Pentru că majoritatea fac referire la educația p

Metoda Pneuma - cea mai puternica si eficienta metoda de respiratie

"După cât ne putem da seama,  singurul scop al existenţei umane e  să aprindă o lumină în întunecimea fiinţei." - C.J.Jung   Pentru aceia care nu cunosc sau nu au auzit de aceasta tehnica bazata pe fructificarea a ceva atat de simplu si natural cum este respiratia, voi face o scurta introducere si mai jos redau din propria experienta. Respiratia Holotropică (RH) este o metoda eficienta de explorare transpersonala, de transformare si vindecare. Desi folosita inca din antichitate, a fost studiata, practicata si elaborata in ultima jumatate de veac de dr. Stanislav Grof si sotia sa, Christina Grof, fondatorii psihologiei transpersonale. Exista mai multe metode de respiratii holotropice, printre care se numara si metoda Pneuma care a fost dezvoltata de  psihoterapeutul peruan Juan Ruiz Naupari. Este o forma de psihoterapie transpersonala, printre care se mai numara  psihoterapia integrala (K.Wilber), psihosinteza (R. Asagiolli), training autogen (J.Schultz), constelatii

Interpretari...

Testul arborelui  - interpretare pentru B.I.M ., 18 ani, 6 luni Se spune ca imaginea arborelui desenat este suportul proiectiei noastre, avand rolul pe care il are si oglinda, anume acela de a reflecta propria imagine a propriei persoane. Prin urmare, prin desenarea arborelui ne desenam pe noi asa cum suntem, cei adevarati si nu acea imagine "slefuita" pe care dorim s-o aratam celorlalti si pe care o vad ceilalti, iar aceasta o stim toti din propria experienta, ca numai "noi cu noi" reusim  sa fim sinceri si "dezgoliti" de masti.  "Imaginati-va ca mai sus exista o persoana vie. Ce sentimente va incearca uitandu-va la imagine?" Generalitati: Imaginea de ansamblu, se poate interpreta  in cateva cuvinte: grandoare, goliciune, singuratate, tendinte depresive, "deplasare" din anotimpul real, adica lipsa de constientizare a realitatii, inchidere, frica de exteriorizare. Starea psihica generala inaintea desenului era

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).  Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportament

Regresie si fixatie? Unde va aflati? ©

Timpul nu-mi permite foarte mult, insa incerc sa dau acestei ultime zile din septembrie o ultima postare, iar aceasta se leaga strans de unele obiceiuri ale noastre si...nu numai. Redau, mai jos, cateva mentiuni legate de stadiile de dezvoltare pe care ni le-a lasat mostenire Freud, si vin cu aceasta postare in mod special pentru un vechi amic cu care m-am vazut de curand, si cu care m-am amuzat (!!??) pe seama fumatului si facand referire la stadiul la care am ramas fixati. Printre fumurile noastre am incercat sa facem conversatie, aducand in discutie diverse subiecte, mai vechi, mai noi, fosti colegi, foste cunostinte sau pur si simplu conversam si chiar ne dadeam cu parerea acolo unde poate ca subiectul ne depasea. Am readus la zi, in decurs de cateva ore, perioada lunga in care nu ne-am vazut si am lasat ca timpul sa se astearna rapid peste noi. Cam asa fac vechii amici care se revad dupa o perioada de niste ani, timp in care viata si-a vazut de cursul ei, adaugand cate